e ora numai două pe străzile deșarte
încolăcite-n întunericul deplin
plouă pe străzi și-i vânt până departe
iar eu mă gândesc la jacqueline.

lumea trepidează pe scara de lemn
care duce în sihăstria mea matlasată
cu cărți pe care nu le voi citi vreodată
și care nu-mi vor lăsa nici un semn

pe crusta cerebrală sau cordială.
și bine-ar fi să-l am pe schelling lângă
jacqueline vibrând în prag de catedrală.
gravură dublă-n jumătatea stângă