mă deschizi din lăuntru ca pe o rană abia cusută
după un joc cu cioburi colorate

nu știu să mă apăr mă întind doar pe jos
să aud lunecușul viorii peste urmele lui Dumnezeu

lumea stă între noi părăsită ca o minge desumflată,
sau ca o sabie cu două tăișuri ce exultă
când ni se-ating pomeții

numele mi-a rămas pe degetul
cu care scrii în nisip

iertarea