Nepământescu-Þi tată, voința își îndrumă
Către curat ogorul, cu numele Marie,
Sortită dintre toate, să-ți fie Þie mumă
Și să Te zămislească, spre-a lumii bucurie.

Pe Iosif l-a pus strajă, la toată biruința
De a te naște-n iesle, pe paiele sărace
Și gazdă pentru Magii, care-și strigau credința,
Că Fiul Celui veșnic, s-a pogorât cu pace.

Þi-ai împlinit destinul, scriind învățătura
Cu sânge-n cartea vieții, ca pavăză rușinii
Și-ai poruncit ca mila, să-nlocuiască ura,
Tu, răstignit al vieții, dar Rege al luminii.