O aromă de zăpadă rămâne doar
Pe colina cu surprize de gheață.
Cu țurțuri flămânzi de topire,
Cu stropi fulgerați de sosire,
Cu roșii cârlige de zahăr topit,
Cu mine gustând...

Fulgul, strop lichid rănit de rece
Cade străpuns de firea sa,
La mine-n palme.
Ah, cât rece...
Se poate muri în plin Crăciun?
Așa?
Ca un fulg?
Rece?

Tu ești gheara ce-nvârte
Povestea de mai sus
Cu o întrebare.
Tu, rămâi mereu departe,
Domnul meu...
În rece
Tu și singurătatea clipelor cu colți
Îmi creșteți în suflet ca o tumoare,
Rupându-mă-n carnea suspinelor,
Curgându-mă-n vene,
Spunându-mi să cred
La rece

Să cred
În el,
În Moș Crăciun?
Așa, cu gust bătrân sub gene,
Sub pleoapele bradului tăcut,
Cu sau fără tine,
Cu sau fără mine?
La rece?
Prin „poate vei veni”?