Plec undeva vreau un ochi să găsesc
între ai mei să-l așez ca să fiu
mostra lucidă din neam nelumesc
superexpertă pe fond străveziu

Planul ce coace în umbletul meu
are un colț de proverb înțelept
scris pe papirus de tânărul zeu
care îmi ține oricând văzul drept

Ra-mi unge drumul cu-n luciu seros –
antic remediu activ protector –
mă antrenez până-n carne pe os
pentru proiectul de clarvăzător

Palme întorc paralel spre pământ
aburul plat mă înalță ușor
simt dintrodată un nou legământ –
câtă lumină! Cu ea mă-nfășor…

Ochiul! Îl am, dar mă face să plâng –
nu e nimic, numai praf planetar!
Sper să revin către văzul nătâng…
Ra nu mi-a spus că există un "dar"