Atins de vîrstă,începi să îmbătrânești,
Viața o simți ca pe-o deșertăciune.
Dar cu disperare,viața o iubești,
Căci sufletul tot tânăr îți rămâne.

Ai prezent și viitor în al tău gând,
Și visele le-ai vrea realitate,
Lipsuri omenești,te-încearcă vrând-nevrând,
Văzînd în ele planuri spulberate.

Îți analizezi parcursul îndelung,
Dar nemulțumit mai retușezi ceva,
Știi că temerarii spre final ajung,
Și îngropi cu tact trecutul undeva...