Trecut-au veacuri de sperante
Eternitati de gand amar,
Cazut in tina deznadejdii,
Eram pierdut ca suflet de Icar.

Muream un pic in fiecare zi,
Cazut din inaltimi de vise,
Nu ramasese decat scrum
Din aripile-mi larg deschise.

Pastrasem insa-un pic de ceara
Si am sperat ca intr-o zi,
Zari-voi iarasi al meu astru
Si aripi noi voi impleti.

Astazi am plamadit aripi
Si le-am intins incet,cu teama
Sa ma avant spre infinitul
Sperantei de odinioara?

Si indraznesc si ma arunc
Purtat pe-un nor de vis ascuns,
O clipa doar sa-mi sarut astrul
Si asta imi va fi de-ajuns.

Am renascut,imi strig placerea
De a zbura si de-a spera,
Si nu am sa mai cad vreodata
Nimic nu-mi va topi aripa.

Si acum cred in adanci vise
Si poate nu va fi-n zadar ,
Caci este-n asta lume-un inger
Spre care sa zbor eu,Icar.