Motto: "Oricum ar fi se vede că marginile lumii, care închid celelalte ținuturi și le strâng ca-ntrun inel, cuprind ceea ce nouă ni se pare mai bun și mai rar."
(Herodot, III, 116)

ascult Wagner
cu ochiul lui de motan, motanul în flăcări se uită la mine,
zbârlit, felin, dionisiac simt corul bacantelor
adormindu-mi rănile groase sub stratul violet de zăpadă
Da. Da.
ridic paharul cu sânge de țap
ridic paharul cu sânge de taur
ridic paharul cu soma
până la vărsarea mâloasă a Nilului
agit tirsul și strig
Evoché Bachus!
da! da!
la fel ca ochiul fără pereche
adulmec pe rugul de papirus
parfumul Brunhildei
și caut în cărțile lui Osiris
cuvintele de putere
ceva, orice, oricât de neînsemnat
dinainte ca Picasso să fii pictat Guernica
-Cine ești tu și care este numele tău?
-Floare de șacal este numele meu.
-Bine, poți să intri în peștera lumii, iată orașul.
-Ce ai găsit în drumul tău?
-Condurul frumosei Semele, coapsa lui Iupier, capul lui Ioan
-Și ce le-ai spus lor?
-Pe Agni îl caut, Cel cu limbi de văpaie,
Vlăstarul apelor, Vlăstarul lui însuși
Cel vechi de zile, cu barba de aur
Cel ce ia jertfele și ne răsplătește cu daruri.
-Ce ți-au răspuns?
-...
-Ce ți-au dat?
-Oglinda.
-Ce ai facut cu darul primit.
-L-am îngropat la piciorele copacului Yggdrasil
-Acolo ce ai gasit?
-Toiagul lui Hermes
-Care e numele lui?
-"Liber ca vântul".
-Acum ce faci?
-Cânt psalmi.