Foarfeca timpului m-a lăsat să aleg.
Să fiu, să dreg mistere, cu greu închipuite
Ce stau să împletească lumi diferite.
E doar poveste-adevărată, ce vrea, a fi căutată.
În zori, misteru-i altul, se vede-așa ușor!
Printre crenguțe valma, de zor lumina trece,
Atunci gândește mintea, căci odihnită este,
Să fugă creanga, iama, să lase totul baltă.
Eu să culeg plăcerea-i, de hoață-ntruchipată!
Da, n-am greșit firește, sunt ucenic minor.
La măna ei de cutră, sunt gata ca să mor.
Mai jale e acuma, căci sunt condus de-o țoapă,
O simt cum mă privește, strunindu-mă în grabă.
Calm, mă uit spre dânsa, eu bun acuma vreau să fiu,
Să-i demonstrez că eu conduc și sunt cu ea,
Sunt corpul ei și aripi o să-i pun pe veci.