flașnetarul măcina o melodie
într-o burtă de carton

cu pălăria țuguiată
înțepa luna
de aceea oamenii dezorientați
și
înalți
se colorau apropiindu-se de el

la început i se părea
că trec turme de cercuri
apoi vedea doar
cirezi de ființe rotunde

privirea se zguduia
încă
la castelul visat într-o noapte
când toată lumea era stinsă

fixase un steag lângă el
lung
până în centru pământului
ca un strigăt