Vanturile suie spre gand...liniste-n pamant
te-ai ravasit vers de aplecat timpurile
si putin din lacrima ta imi topi incruntarea ,
cea cu care uneori ma nasc zeu de duminica
si cu care imi plangi sufletele ce le tin mostra
vremurilor noi , in care vom fi iar amandoi ...
tu , sclipirea lunii-n geana rostului deschis
eu , arderea luminii din ochii tai plapanzi
fie-n timp cuprindere ce liber lacrimeaza inapoi
oare vom fi iar amandoi?
aceeasi tremurand prin vanturi si prin ploi !
pestriti de liniste si gangurind iubire-n doi ?