Apleacă-ți genunchii în frunzele moarte
oprește-ți suflarea, vântul mă minte
toți cocorii peste mine
strigă-n zările străine
tinde-ți mâna, mâna dreaptă
inima ta dreaptă peste mine.

Cine te împresoară? Cine te strigă?
apa fântânii setea lovește
nu te chem, tu vii, iubite
rădăcinile-s grăbite
ochiul tău se-nchide, ochiul tău
se stinge peste mine.

Te-ntinzi peste pietre, sunt ție murirea
iubirea povară-n fâșii se topește
sarea gândului ne frige
munți străini tăceri apasă
inima se frânge, toamne-adânci
ea strânge peste mine.

Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi
sunt ție pădure cu zilele repezi
singurătățile tale
doar de mine sunt pline
tinde-ți mâna, mâna dreaptă
inima ta dreaptă peste mine.