era seară ploua fără ceartă prea mare în cer
degetele tale lipite de ușă îmi luminau drumul
apa se revărsa peste inimile din care nu a curs sânge încă
și prin vieți netrăite îndeajuns
te-ai ghemuit în pumnul meu uite-așa trecea iubirea prin el
ca și cum lacrimile s-ar fi întors în ochi
fiindcă au uitat ele ceva