un pat de frunze între blocuri sure
și ea femeia ce își plimbă fusta
prin scrumul dens ce l-a tăiat lăcusta
venită-n roi din margini de pădure
îl mătură în grabă cu robusta
armată de nuiele vergi impure
tăiate cu o zdravănă secure
ce-a măturat nălucile și pusta
întins în pat îi prevestesc foșnitul
cel sacadat peste uscate borți
de parcă tărgi și-au alungat rănitul
zvârlit mereu pe la străine porți
doar ea trecând nu și-a uitat jelitul
la căpătâiul umbrelor de morți


16 septembrie 2006