Omenia se învață-n primii ani de școală,
Imitați fiind părinții cu viața normală,
Afirmați cinstit prin muncă și traiul modest,
Neașteptînd o rezolvare din mediul celest.

Oamenii deștepți dispar,fără afirmare,
Creierul le obosește,neputința-i doare,
Inteligența-i avantaj,spre învățătură,
Dar norocu-n fiecare, așează măsură.

Oameni simpli și modești se zbat în onoare,
Renunță la pretenții când ironia-i mare,
Ca veșnici conservatori sînt datori pe viață,
La păreri contradictorii să le facă față.

Necesități flămînde vor finisa gândirea,
Ce astăzi n-acceptăm,ne poate fi menirea,
Viața ne călește lent,schimbând sentimente,
Modelat rămîne omul prin evenimente.