Duc cu mine
odiseea timpului
mut ca o piatră
și noapte-mi
scurtează drumul
prin scânteierile
luptei cuvintelor.
Savium meu ,
saturni sacra dies
peste frica
care ne-a rămas
se aude
o lacrimă profetică
și din adâncurile
pereților ei
cade fulgerul
smaraldului
cu aripile retezate.
Savium meu,
saturini sacra dies
invăț să văd
țipetele păsărilor
venite sa ascundă
pământul.