Pe culmile alpestre,cu gandul speriat
Am incercat sa-mi tin echilibrul...
Dar nelinisti colosale m-au impresurat
Si mi-au marit,a inimii calibrul.

Secatuit de-atata teama-n mine,
Pe culmile alpestre mi-a inghetat curajul...
Desi eram cu capul in lumile divine
Simteam in talpi osciland tangajul.

Stam singur sus pe culme,scrutand nemarginirea,
Adulmecam haotic zarile si abisul...
Putin mi-aq mai lipsit ca sa ma pierd cu firea
Si sa plutesc in jos, ingrozind paradisul.

Pe cculmile alpestre-mi zboara iar gandul,
In mine simt un dor nabusitor
Sa urc din nou si sa speriu vantul;
Sa-mi tin respiratia suspendata-n zbor.