Cuvânt cu care îmi Întîmpin Domnul

Nu pot să spun că mă sparg în bucăți de durere
Când știu că noi, oamenii, risipim, risipim, risipim -
C-avem prea puțină, și prea multă putere,
Și toți suntem una, în țintirim –

De când ochii deschidem, vedem nevedere –
Și-un lucru pricepem doar: că suntem goi,
Și chiar Dumnezei care nu au putere
Decât pentru binele sinelui, și pentru război –

Când mamele țipă la naștere, poate
Nu carnea le doare, nici pruncul ieșind,
Ci simt numai groaza vieții venind
Pe-o lume care demult nu mai știe socoate

Nimic,
și nicicând –