CÃLÃTORUL
Ochi aruncați trecător, peste garduri.
Începutele flori rămase prin gări.
Și marea, femeie plină de falduri.
Călătorul ce vine, sătul de plecări.
Și bobul de grâu, încolțit în fereastră…
Cuvânt expirat dar rămas ca idee.
Atâtea de tu-uri…
și-un pic dumneavoastră.
Plecați sunt tot timpul
Cei ce vor să mai steie.