m-a pălmuit sălbatic neputința
m-a spulberat austru-n orizonturi
izbânzi târzii au devenit afronturi
a sângerat din răni adânci ființa
vinovății mi-au pus poveri în conturi
mi s-a uscat în gușă elocința
s-a ofilit pe talgere voința
de-a născoci necontenite ponturi
nu pot să scot silințele din teacă
și-ntr-un apus mă văd îngenunchiat
prin câte iaduri oare-o să mai treacă
firava carne care mi s-a dat
ca să-nțeleg că trupul ce se pleacă
nu eu sunt cel ce-n taină l-am creat


25 septembrie 2006