de-atâtea zile îți aștept răspunsul
îmi crește barba răzvrătit prin piele
și țepii duri sunt nesupuse Iele
se joacă-n cerc cu mine de-a ascunsul
să nu mă-nțep în spini mi-am pus obiele
mucoșii toți mă strigă-n râs netunsul
nu pot goni din juru-mi neajunsul
rămân cu brațul prins între zăbrele
dar în sfârșit sosește-un plic spre seară
un porumbel desprins din tainic stol
e într-o luni cu strigăt lung de fiară
scuipând venin la clipe dând obol
cu inima în piept tânjind să sară
deschid grăbit dar plicul alb e gol


12 noiembrie 2006