e ziua când stelele trec dincolo de răsăritul altei zile
pe drumuri anotimuprile se aștern răvaș
bobocii stau gata să pocnească sub clipocitul soarelui
toate au un anumit preÈ›
optsprezece

misterul iernii se pierde în zornăitul inimii
săruturile se agață de cuvintele gata de plecare
ca o atingere catifelată
în zi de
zece

dezvăluită lumii sub cerul deschis
azi toate lucrurile iți vorbesc pe nume
buzele cuprind universul nopților de așteptare
ochiul împrăștie lumină peste singurătatea gândului
vibrează poemele pe ciorchine
nu nu e vară e doar un început de
februarie