Femeia aburindă

În mine zace un poem invizibil, dacă l-ai atinge
Cortina ar cădea de mii de ori până aș deveni
Prada în jurul căreia toți spectatorii ar gravita,
Mă vor adulmeca toții corbii, toate ploile

Vor încerca să mă stingă, femeia aburindă,
Îmi spuneau toți vânătorii și de frică am fugit
Într-o fotografie, altfel aș fi naufragiat la țărmul
Cuvintelor somnoroase și azi nu ți-aș fi scris

Voi sta de pază inimii tale numai după ce
Șiragul cu înserări mi-l vei pune la gât.