Iubito, cântă greierilor, să iasă,
în vara asta să frămîntăm altă casă
de pământ odihnit,
toată iarna să-i lăsăm
amintiri pentru viitor.
Iubito, mângâie pămîntul printre degete desculțe
iar când vara îți dă dorul,
cântă greierilor, din călcâiele mele,
să iasă,
ca apoi să se acordeze
în pereții caselor noastre
nefăcute, încă.