bună seara. mă mai știi? sunt prințul
cu pământ de flori în portofel,
sunt golanul care-ți udă noaptea
firul de mușcată cu absint -
șaptezeci de grade de lumină
nu-s în stare să doboare zimțul
banului coclit pe care-l târâi
și-ncolo (cu-accent pe ăsta micu', de pe urmă o)
și-ncoace. vezi? undeva, prin spume fără lauri,
cu lături pe epoleți, stau, drept,
trei cascade cu armuri de teatru,
trei actori cu măști de mucava.
sunt obligatoriu invers, culmea
e că, dincolo de culme, cresc,
ca un neg pe care nu-l vrei liber,
cețurile albiei de porci.
pe o scara de la trei la șapte,
în afara unei grase mute,
cui îi pasă azi că te iubesc?