am trecut peste un râu, peste un pod
în primavară
nervos

dragule

în mijlocul podului
un om peste un bocanc
cu un rest de privire
nervos
nu-și putea dezlega șiretul
ultimul
soarele părea să-i orbească
dorința

podul ne ținea un șiret
nervos

mi-am adus aminte de noi

în bucataria mică de farmacie
pilule se păstrau în pliculețe
mici prea mici
pentru degete repezi și mari
șireturile nu se lăsau deșirate
nervos
tăcut
le-a înșirat
unul
altul
cu fața spre soare s-a aplecat

dragule
un fulg teama o umbră
în respirația celor ce poartă șireturi

cred
i-am spus
acum voi pleca

a plecat
nervos
mestecându-și zilele
atârnate de capătul șiretului



dragule
îți voi
scrie
curând
ce voi mai găsi
cerneală și șireturi