Visam.
M-am zvârcolit, m-am zbătut.
Am doborât stâlpii de pe marginea șoselei
Pe care alergam spre o țintă care se îndepărta.
Demult, într-un alt vis
Urmărisem aceeași fantomă
Într-o ascensiune.
S-a ascuns după soare
Și am pierdut-o.
Sau poate s-o fi prăbușit?
Disperat, am accelerat.
Nu mai puteam frâna.
Am închis ochii și am plonjat în mare.
Þinta se scufundase cu o clipă în urmă
În fața ochilor mei îngroziți.
Ca o sfârlează,
Ca flacăra unui chibrit.
Când am deschis ochii
Mi s-a părut că te-am zărit.
Înțeleaptă și bună,
Îmi mângâiai fruntea transpirată
Și îmi șopteai încet
Cu buzele aproape închise:
Sunt aici; sunt aici lângă tine.
Nu am murit.

Dan David, Los Angeles, 10-16-2005.