nu înțeleg cum se formează toate aceste distanțe
sau apropieri. văd doar oameni care merg și fac semne
în tăcere. sau oameni care simți că au în ei ceva
ce îi face să nu se apropie. să nu se atingă

aveam alt fel de a ne îmbrățișa. când mă apropiam de tine ți se deschidea
un sertar în care găseam apă sau fructe. prosoape curate pe umerii goi
sau o bucurie într-un vas curat. ne cuprindeam
deasupra obiectelor pentru ca apoi să stăm pe ele
în echilibru și să povestim. apoi ne mâncam

nu m-am gândit niciodată la tine cum mă gândesc acum
când văd oamenii care-și desfac brațele sau doar
le țin agățate de atingeri. resorturi moi îi împing unul în altul
privirile lor taie. când te voi vedea apropiindu-te
îmi va fi teamă să nu încremenim. să nu te mai ating niciodată