măsor zilele în așteptări.
întorc clepsidra până obosesc și adorm vertical
cu nisipul curgându-mi în ochi
cu drumul pe care ar trebui să apari , bătătorit și arid, intrându-mi în vene.
adorm însetată de tine
ca după o durere sărată
ca după o secetă într-un câmp în care numai morile de vânt
se rotesc.

daca nu poti veni să nu mă trezești,
lasă-mă somnului,
lasă-mi un vis ca o ploaie de vară
și întoarce tu încă odată clepsidra.