Eliberați departe,
acolo unde totul e nou și gonește uitarea,
cădea-vom odată ca două lumini,
peste un alt și sinistru pământ,
ne vom apropria după privire și după surâs,
ne vom regăsi după lacrimi.

Și poate a mia oară
vom încerca din nou abisul
cu sufletele noastre,
cu aceleași răni,
cu aceleași bucurii.

Ne vom odihni sub același soare,
lângă același copac,
cuprinși de același inel,
și sutele de cuvinte scrise de tine,
miile de vorbe rostite de mine
vor călătorii cu noi împreună
și toate amintirile noastre
se vor mai rosti și se vor mai scrie
până când timpul se va prăbuși, în fine, în sine.