Vedeam oamenii care treceau
ca niște idei fără noimă...
te căutam disperată prin ei, printre ei, deasupra lor...
dar nu te mai găseam decât în mine.

acum mă caut pe mine.
Tu nu ai plecat, ești aici.
Dar unde sunt eu?

Mă uit în oglindă și îți văd privirea
adâncă, atât de adâncă, incât fac speriată un pas înapoi
pentru a-ți recăpăta suflarea.

Îmi privesc mâinile ce sunt din tine,
din carnea ta, din venele tale
și doar închipuirea mea le poate mișca.

de ce îți mișc eu mâinile?
de ce îți port făptura?
de ce miros a tine?
de ce nu ești dincolo să te mai pot afla?

Prea mult te-am vrut oare?
...te-am absorbit în mine
ca pe o lacrimă, pielea,
ca pe un sunet, tăcerea.