ea
era într-un spital

era un spital frumos
internarea costa cinci lei

umbrele copacilor îi intrau în halat
și o gâdilau

ea
se obișnuise cu toți
cu neonul stricat
cu doctorul mustăcios care o urmărea din curte
cu rețetele apetisante
cu asistentele infinite

avea impresia că are muguri în vene
voia să se facă plantă
deja făcuse planuri
cum va lăsa geamul deschis
cum va muta masa mai la geam
să stea acolo chircită și să privească soarele

mă uitam în ochii ei și vedeam căt îi este de sete
mă rugam să plouă
ca să ne plimbăm sub aceiași stropi pentru că
ne doream aceeași apă

din punctul meu de vedere spitalul acesta ar trebui dărâmat