Nu te apleca prea tare pe
fereastră - îmi spunea
mama mea.
Aveam încredere in mine,
pe atunci
Era altceva să fii cu codițe blonde,
neastâmpărată
Credeam că pot să stau în extensie pe geamul
de la tren
Urmărind cum pufăie locomotiva
de pe vremuri
Atunci, pe scenă mă manifestam la fel
Vioara era ca un fulg
Cântam fară emoție,
o țineam strâns ca pe o păpușă
Mă distram, era o folie!
Dacă aș uita acum de "Defaimarea lui Paganini"
Poemul s-ar scrie pe o coardă!


Bianca Marcovici
apărută în revista "ORIENT EXPRES" nr.624, TEL AVIV
pag.14, 5 martie, 2007