ar fi trebuit să-mi cunosc spaimele
la fel de bine ca pe mine însumi
spunându-le unora ori altora
făcând din ele mingi colorate
pe care timpul să le dea de-a dura
ca pe niște vorbe lăsându-mă
în urmă departe și fără zgomotul
lor
aș fi scos de aici versuri fără
egal pe care ea seara să și le
prindă în păr și să râdă
apoi