Dumnezeu a plecat dintre noi
și ne-a lăsat fără rost...
țeluri înalte se zbat în noroi,
iar noi am uitat ce am fost.

În jur stăpânește disprețul,
de la umil pân’ la zei.
Senili înțelepți măresc prețul
unor absurde idei.

Gândurile au îmbătrânit
până și printre copii,
Iubirea-De-Sine a devenit
refrenul de zi cu zi.

Oameni s-au învechit și-au murit
de o moarte confuză
și-n fiecare s-a prăpădit
câte-o urmă de muză.

Inima-mi abia se abține de râs,
gata e să se spargă,
habar n-am cum s-o dreg și, în plus,
m-apasă pe diafragmă.