Acum privește-ți pozele-n album
O îngeră, ușor, va bate-n ușă
Și pe perete va trasa o tușă
De parc-ar scrie-n praful de pe drum

Poemul cuibărit la noi în piept
Pe care nimeni, nimeni nu-l mai știe
Prin vântul lui octombrie adie:
Să nu m-aștepți că nici eu nu te-aștept...

Un con de umbră ne-a ascuns cărarea
Și-o simt de câini flămânzi adulmecată
În viața separat numerotată
Un idol scund ne stinge lumânarea.

Iar cand, de tot, va fi să ne dezbine
Ca-ntr-un coșmar cu lupi de lună nouă
Noi fi-vom ca o pâine ruptă-n două
Din care ies, nu aburi, ci suspine.