Umbre de sticlă afumă văzduhul
Plouă sânge un cer deghizat
Coroană de îngeri îmi profanează trupul
Mă sugrumă sunetul clipelor în trecerea de gheață.

Caut reminiscențe de suflet strivit de abnubilare
Crestomații sugrumate, gând sub tăcere spulberă ordinea viselor
Strivesc sub privirea încețoșată de parfumul morții zâmbete de copil
Arborele cenușiu al grădinii de morminte îmbracă cerul încă însângerat
Căci un gând de întoarcere spre mâine îmi adoarme pacea de fier.

Cad aripi de scândură umedă peste cioburile inimilor
Împreunarea fierbinte naște boboci de speranță
Viața sună printre tunetele și durerea zării
Pașii tremurând mă poartă spre lume
Mai am un gând...