două grăunțe calde
în ochii pițigoiului
întindem mâna și zbrr: s-a dus

tremură creanga
în locul lui

uite de ce
îmi fac dinainte viața de apoi
îmi tremură și mie creanga
dar sunt acasă mereu sunt aici
îmbrăcat doar în mine ca sabia de Toledo

se pare că e destul de noembrie
cu fructe plecate în țările calde
așa că dau cu toamna de pământ
și fac pe adormitul

sigur că da
veghez