UMBRE FALSIFICATE

Arcuire tristă
spre un punct incert
care deschide cratere
în trupul viselor,
nemărginită rugă
de a primi în dar
umbre falsificate,
obsesie așezată în suflet
ca un cerșetor
la masa unui rege!


CÂINI SOLARI

Dimineața-mi plonjează în ochi.
O pasăre hrănește depărtarea.

Îmi urcă sângele o barcă
și-aud lătrat de câini solari…

Printre roiuri de imagini cicatrizate
mâna scrie poeme cu firul de iarbă.


OFRANDÃ TÃCERILOR

Îmi ademeneai sângele
către o aleasă nedumerire
și m-am oferit drept ofrandă tăcerilor
ca să te pot asculta.

Numai ochii tăi calzi
îndulceau zborurile,
numai fruntea ta înseninată
făcea aerul să îngenuncheze.

Îmi rămăseseră umerii grei
sub lumina tremurătoare, albastră.

Voiam să te strig,
dar cuvintele se întorceau asupră-mi,
biciuindu-mă,
frângându-mi trupul
ca pe un snop subțire.


MARATONUL AȘTEPTÃRILOR

Aud noaptea
cum umblă pe acoperișuri,
aud amintirile
strecurându-se în memorie.

Rotocoale de tăcere
înfloresc dureros,
iar maratonul așteptărilor
dă înțelepciune secundei.

Cu foșnet timid
trupul coboară
lângă umbra-ntinerită
a unui vers.


DIMINEAÞA CUVÂNTULUI

Un zbor străbate dimineața cuvântului
către punctul cel mai nesigur.

Acolo toate chipurile se aseamănă,
iar limba vorbită are doar o singură silabă,
acolo lacrimile nu mai sunt de ajuns…

S-ar putea alcătui un toast
numai din tăceri,
s-ar putea elibera aerul
de trupurile păsărilor,
dar e mai bine
să lăsăm lumina rătăcită
să se vindece de la sine,
căci, iată, cuvântul s-a trezit
și a început să vorbească!


VERILE

Solemnitatea clipelor târzii
vindecă pereții de zgomote,
hrănește edecarii cuvintelor…

Verile se întorc sfârâind,
pustiind memoria,
aerul tresaltă ușor,
cuprinde eul răspândit pretutindeni
cu o uriașă dorință…