De ce mă zbat
în miezul stelei căzătoare?
De ce dorința
mi se frânge în durerea ei?
De ce târziul
din nou astăzi mă doare?
De ce mă uiți,
țărână? De ce nu mă mai vrei?

Cu ce să cânt
în lumea-mi, plină de tăcere?
Cu ce să strig
spre voi să mă ajutati?
Cu ce să simt
cea de pe urmă mângâiere?
Cu ce să sper
că nu vom fi nicicând uitați?

Și cum să zbor
spre marea, uitată de furtuni?
Și cum să ard
când viața, e numai a mea vină?
Și cum să cred
că lumea, e o carte cu minciuni?
Și cum să uit
apusul și luna aceea plină?...