SINGUR PRINTRE OAMENI


Sunt singur printre oameni, ca o pietricică-ntre bolovani
Sunt singur de ani și ani...
Mă târăsc ca un șarpe neputincios spre Paradis
Și cerul mi-e deschis,
Nu găsesc liniște decât în slujbe și Liturghii
Și n-am alte bucurii,
Mă hrănesc corbii ca pe Ilie și sunt sătul
Și Harul Tău e îndestul,
Meseria mea e să pomenesc numele lui Hristos
Și vorbesc frumos,
Sunt fericit când Domnul îmi dă o rimă și-un vers
Și-am învățat să iubesc din mers,
Nu sunt vrednic și nici preacurat
Dar din trupul Tău am gustat,
Singura-mi dorință de la Tine
Să-mi dai un suflet să-ndure cu mine...
Sunt singur printre oameni, ca o pietricică-ntre bolovani
Sunt singur de ani și ani...