-Floarea-soarelui, ți-ai îndreptat fața spre mine
Când degetele zorilor ți-au atins grumazul.
Cu gândurile prinse în fagure

Ai chemat vrăbiile. Ele au înclinat cumpăna
Unde era o gură în palmă.
Acolo s-au așezat, deodată, colburi și pelerin-

Vindecat, orizontul a aruncat curcubeul.
De atunci, în urma cheilor părăsite
Au înflorit lacăte- cum să mă întorc?

Îți trimit norul de pe umeri, îmbibat
Cu tăceri- un fel de oțet al asfințitului,
Căci umblă ca o cărtiță prin cer
Și ronțăie rădăcinile fulgerelor.

Înapoiază mireasma!