Hai să ne jucăm! Vreți?
Să zicem de-a v-ați-ascunselea.
Mă pitesc după Calea Lactee,
iar voi uitați să mă cautați,
așa, vreo mie de ani.

Se poate totuși să mă găsiți undeva
pe Marea Egee,
sprijinită de catargul unei corăbii
prea albe pentru sufletul meu,
cu unsprezece pescăruși rotitori,
răpitori,
deasupra mea.

Sau înnoptați
în Hamamatsu.
Acolo suntem mereu,
eu și Dumnezeu.
O așteptăm pe Maria-copil.
După ce va veni tiptil,
o să o las în grija Lui.
Eu mă voi întoarce la voi,
să vă întreb dacă mai vreți
să ne jucăm de-a v-ați-ascunselea.