poezia
curge precum sîngele

pierdută în auz
muzica
oaselor care dor
de prea multă
emoție

ațipesc
pe crucea verde
a cuvintelor

fără dor
de întoarcere

în necunoscutul
început de ploi

o ninsoare
fără ochi

căzută în genunchi
sub gloria
crizantemelor

mai repede
decît aș fi crezut

poezia
nu e decît
o otravă subtilă

zbaterea sublimă
care ne zbuciumă

mintea ce ne
minte