Te rugai
Să-ti crească aripi
Si sa zbori spre
Nemurire.
Temerile ti se înclestau
în jurul
perpetuului tău chin
de a fi
Si te rugai.

Ideea îti stătea
fix,
Zdrăngănind, ireal,
un acord, pe-o chitară
veche.
Simteai cum se rupeau norii,
Sufletul meu
si
Nu-ti păsa...
Te rugai.

Priveai în sus,
Spre fericire-ti.
Ecoul sufletului tău
se auzea
până-n Infern.
Si tu stiai
că
piatra existentei tale,
nu va încăpea,
niciodată,
prin clepsidra nemuririi...,
Dar
Te rugai...