N-am mai visat de câteva zile.
Nici ziua nu mai înalț zmee.
Dacă-mi trădez aberațiile,
Și-mi pierd, ale viselor, basme?

Nu m-ai mai trezit demult
Îmi puneai un vinil s-ascult
Și spuneai , suindu-te-n pat,
Că sunt, iar, prea ocupat

Sunt înecat în viața din afara noastră,
Iar tu vrei lucruri simple, o floare albastră,
O cazemată sigură, sus, în dormitor
Unde, câteva ore, să nu mai fiu actor

Dar eu nu mai visez de câteva zile
Și mi-am uitat toate aberațiile
Tu nu mai ești demult o floare
În vreme, nouă ne-a pălit din culoare.

Regret deja zilele pierdute la răsărit,
Acum la apus nu mai e timp de noi
Până și pofta noastră s-a călugărit
Suntem două, singure, bătrâne oi.

Ne-a sosit, devreme , un epilog
Ce ne așează printre oameni
Peste viața s-a închis un catalog
Unde suntem notați de prieteni.