Un poem prelung până la tine

Îți aud visul perfect cum trece pe perna mea
Tu dormi, tu ningi, din ochii tăi cad dimineți,
În tine se destramă o icoană, tocmai acum
Nu-mi pasă că mai îmbătrânesc cu un suspin
De aceea aceast poem va fi prelung până la tine
Ultimul vers nu va avea nici un semn de punctuație,
Nici asfințit, nici rămas bun, nici foamete, nici punct
Sângele meu răvășit în nisip plămădește nemurirea
De aceea aceast poem va fi prelung până la tine