Cu mâna-ntinsă-n gol
Mă las pe amintirea
unui pământ rotund
doar pentru a o întâlni din nou și din nou.

Îmi păstrez pentru sfârșitul
Zilelor o bucată de timp și un loc cât să-mi
Mânânc singur cu ochii larg deschiși
fructul copt al așteptării.

Odată cu fructul
voi gusta răcoarea rămasului bun
al zâmbetelor pe marginea unui nefericit.

Câte leacuri pentru o boală
Neinventată încă!

Întorc respirația pe toate fețele
Și văd
Oameni pe scaune absurde
Protestând pe marginea
Unui drum
Ce se termină cu trei mese rotunde.