Privirea-ți pierdută de anii ce trec,
În voalul de stele de pe-ți rochia mării,
Ce seamănă-n umbră cu luciul sării
Pe care o mie de gâze odată petrec.

Tu-n urmă lăsaseși un nor de-ntuneric
În care lumina găsi doar capacul pieirii.
Deși zilele fură trecute in visul tăcerii,
Tu trăiești încă-n ele, p-un fond încă ritmic.

Trecutul azi pare un pui de prezent
În care ce simți va conta pe vecie.
Alege-ți drept strajă ceva hărnicie
Și uita-ți trecutul, trăiește-n prezent.