pe străzile-ntomnate,
unde amorul stă încarcerat
într-un zâmbet deocheat
sau într-o clipire telegrafică de ochi,
înțelepciunea disecă întunericul
cu albul cuțit al adevărului.

pe străzile cu iz de primăvară,
unde oamenii percep graiul florilor
de nu-mă-uita, a nopții sau a soarelui,
se-aud atâtea glasuri,
încât pretutindeni miroase parfumul
inimilor aprinse de dor.

în noapte,cuvântul ațipit pe coardele tăcerii
umple golul creat de moarte.
un bețiv șerpuiește spre casă,
lălăind un amor frăgezit.
rușinată, o floare de cireș se ascunde sub frunză.